CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor și orchestră. ◊ (În compusul) Cantată-oratoriu = compoziție vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata. Vezi definitia »

POLISÍGMĂ s. f. aliterație constând în repetarea consoanei s. (< gr. poysigma) Vezi definitia »

BRÓȘĂ, broșe, s. f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de guler etc. 2. Unealtă de turnătorie de forma unui cui lung, cu care se fac canale pentru evacuarea gazelor dezvoltate la turnare. ♦ Scheletul metalic, de formă cilindrică, al unui miez de turnătorie. 3. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, adaptată la mașina de broșat, formată dintr-o tijă dințată cu mișcare liniară. – Fr. broche. Vezi definitia »

sétcă (-ci), s. f. – Plasă de pescuit. Rus. šetka (Tiktin). Vezi definitia »

ETRÁVĂ s. f. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră. (< fr. étrave) Vezi definitia »