ACÁNT s.m. v. acantă. Vezi definitia »

CONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios. ◊ (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans) Vezi definitia »

ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează un cec sau o poliță. – Din fr. endossant. Vezi definitia »

Sunt verbele care ajuta la formarea modurilor și timpurilor verbelor. Vezi definitia »

RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant]. Vezi definitia »