Definita cuvantului bour
BÓUR, bouri, s. m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit ca strămoșul direct al vitelor mari cornute de la noi (Bos primigenius). ♦ (Înv.) Vechea stemă a Moldovei închipuind un cap de bour (1). 2. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bour
TROTTEUR [-TÖR] I. s. m. cal cu trapul întins și ridicat; trăpaș. II. adj. inv. (despre încălțămintea de damă) cu toc gros, înalt, tip sport, comod și rezistent. (< fr. trotteur) Vezi definitia »
călăbúr, călăbúri, s.n. (reg.) coș de nuiele pentru fum; budureț. Vezi definitia »
căzut în cur / în fund după (cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva) Vezi definitia »
JUR s. m. jurat. ♦ curte cu ~ i = organ de jurisdicție cu caracter penal format din juri. (< fr. jury) Vezi definitia »
PLÁSTUR s. m. v. plasture. Vezi definitia »