compúne (compún, ús), vb. – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer și cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s. f.; compoziție, s. f., din fr. composition; compozitor, s. m., din fr. compositeur; compozant, s. n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s. f. Vezi definitia »

doamne ce s-a suparat Vezi definitia »

NAFTÉNE s.f.pl. (Chim.) Hidrocarburi ciclice saturate. [Sg. naftenă / < fr. naphtènes] Vezi definitia »

fortiune joasa care face legatura intre doua unitati de relief sau regiuni, mai joase, peste o culme deluroasa sau muntoasa Vezi definitia »

CONFUZIÚNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio) Vezi definitia »