GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. Vezi definitia »

coșteșéț adv. (reg.) așa cum se poartă arcul; arciș, arcește. Vezi definitia »

RĂCULÉȚ, răculeți, s. m. 1. (Zool.) Răcușor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -uleț. Vezi definitia »

spinúț, spinúți, s.m. (înv.) spin mic, spinățel, spinicel, spinișor, spinuleț. Vezi definitia »

ȘPRÁIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss]. Vezi definitia »