Definita cuvantului canțonă
CANȚONĂ (‹ it.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice medievale, de origine provensală, cultivată de trubadurii care cîntau dragostea cavalerilor. Compusă din (3-) 5 sau 7 strofe, ultima mai scurtă, cu un număr nedeterminat de versuri (între 7 și 20) fiecare reluînd primul vers și păstrînd aceeași schemă ritmică. A cunoscut o mare înflorire în sec. 13, datorită poeților Școlii Siciliene și apoi prin Dante, Petrarca și Boccaccio. 2. Cîntec pe mai multe voci în epoca Renașterii, apropiat de cîntecul popular, care cu timpul a devenit o piesă instrumentală de tip polifonic imitativ, pregătind apariția fugii.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu canțonă
FOLICULOSTIMULÍNĂ s. f. gonadostimulină. (< fr. folliculostimuline) Vezi definitia »
AVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte; profesiune bazată pe această știință. – După fr. aviculture. Vezi definitia »
ARIÉTĂ s.f. Arie scurtă, cântecel. [Pron. -ri-e-. / < it. arietta]. Vezi definitia »
LÍVRĂ, livre, s. f. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de aproximativ 0,500 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. – Din fr. livre. Vezi definitia »
córacă – 1. Scarlatină. – 2. Angină. Ngr. ϰόραϰας „corb” (Tiktin). Termen înv. de medicină, ieșit din uz. Vezi definitia »