BEADLE [bi:dl], George Wells (1903-1989), genetician american. Cercetări privind crossing-over-ul. Creator (împreună cu E.L. Tatum) al conceptului de „ o genă – o enzimă” (urmare a descoperirii că genele acționează ca reglori ai celor mai mici detalii din reacțiile biochimice ale organismului, astfel încît fiecare genă este responsabilă de sinteza și rolul unei anume enzime). Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie (1958), împreună cu E.L. Tatum și J. Ledeberg. Vezi definitia »

MELÉ/MELÉU s. n. (sport) luptă corp la corp; (spec.) grămadă la rugbi. (< fr. mélée) Vezi definitia »

foále s. n. pl. – 1. Aparat care servește la suflarea aerului. – 2. Burduf. – 3. Pîntece, burtă, stomac. – Mr. foaie, fol’, megl. foale, fol’uri, istr. foie, fol’. Lat. fŏllis (Pușcariu 629; Candrea-Dens., 614; REW 3422; DAR); cf. it., port. folle, prov., v. fr. fol, sp. fuellle. Sing. m., este rar și înv. Cu sensul de „burtă” nu pare necesară ipoteza unei legături cu bg. mešina „burduf” și „burtă” (G. Reichenkron, Z. slaw. Phil., XVII (1940), p. 156; Rohlfs, Differenzierung, 24). Der. foaleș, adj. (burtos); folar, s. n. (pieptar din blană de miel); folar, s. m. (înv., perceptor al dării pe brînza de burduf); folărit, s. n. (dare pe brînză, sec. XVII); folcel, s. n. (înv., burduf mic), der. cu suf. -cel, cf. măricel (după Pușcariu 638; Candrea-Dens., 615; și DAR, din lat. *fŏlicellus); folcuț, s. n. (burduf mic); folte, s. m. (burtos), a cărui der. nu pare clară (după Candrea-Dens., 614 și DAR, format pe baza lui burtea); foltic, adj. (Mold., mîncău); folticos, adj. (burtos; diform, slut), după o ipoteză riscantă a lui Bogrea, Dacor., I, 260, provine din ngr. φορτιϰός „grosolan”; înfoltit, adj. (burtos). – Cf. fuior, înfuleca. Vezi definitia »

mecanismele clivarii explica aparitia constiintei de sine Vezi definitia »

NUCLE-, NUCLEO-, elem. „Nucleu”, „nuclear”. (din fr. nucléo-; cf. lat. nucleus = sâmbure) Vezi definitia »