MOLÁR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire. Vezi definitia »

COLUMNÁR, -Ă adj. în formă de columnă. (‹ lat. columnaris) Vezi definitia »

ochelar, ochelari s. m. vânătaie apărută în jurul ochilor în urma primirii unei lovituri puternice. Vezi definitia »

PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire]. Vezi definitia »

FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. Vezi definitia »