Definita cuvantului capebreton
CAPE BRETON [keip brétn], ins. canadiană în Oc. Atlantic, la NE de Pen. Noua Scoție; 10,3 mii km2; 170,1 mii loc. (1981). Localit. pr.: Sydney. Relief muntos cristalin. Alt. max.: 532 m. Climat umed. Zăcăminte de huilă, min. de fier, auroargentifere. Pescuit de cod. Parc național.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu capebreton
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i identifica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. Vezi definitia »
BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul. 2. Parte a unei săli de spectacol așezată deasupra parterului și cuprinzând locuri pentru spectatori, auditori etc. – Fr. balcon. Vezi definitia »
GRAVITÓN s. m. particulă ipotetică, socotită a fi cuanta câmpului de gravitație. (< fr., engl. graviton) Vezi definitia »
GRAMOFÓN s.n. Fonograf care reproduce sunetele înregistrate pe discuri. [< germ. Grammophon, fr. gramophone, cf. gr. gramma – scriere, phone – sunet]. Vezi definitia »
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli ca navă de război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z