ENUMERÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. [Gen. -iei. / cf. fr. énumération, lat. enumeratio]. Vezi definitia »

PROSTITÚȚIE s.f. Ocupația femeii care se vinde pentru bani oricărui bărbat; viața dusă de o astfel de femeie. [Gen -iei, var. prostituțiune s.f. / cf. fr. prostitution, lat. prostitutio]. Vezi definitia »

MASTODINÍE s. f. nevralgie a mamelei. (< fr. mastodynie) Vezi definitia »

CICLOFRENÍE s. f. tulburare psihică cu caracter reversibil periodic, afectiv. (< fr. cyclophrénie) Vezi definitia »

APEPSÍE s.f. Digestie defectuoasă, mistuire grea. [Gen. -iei. / < fr. apepsie, cf. gr. apepsia]. Vezi definitia »