DUBEÁLĂ, dubeli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi; (concr.) argăseală. [Var.: dubálă s. f.] – Dubi + suf. -eală. Vezi definitia »

MẮTURĂ, mături, s. f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu același nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăță o suprafață. ◊ Loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee întrebuințate la confecționarea măturilor (1); a) plantă bogat ramificată, cu flori verzi și violete; mei-tătăresc (Sorghum vulgare); b) plantă înaltă până la 2 metri, cu frunza lată și cu tulpina bogată în materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de mături (2). 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecționarea măturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (În sintagma) Mături de vrăjitoare = simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese. – Et. nec. Vezi definitia »

MÓLDĂ, mólde, s. f. ~ (din germ. Mulde < germ. de sus medie Mulde = copaie (1.), covată (1.) folosită la plămăditul pâinii < prob. transf. din muolter < v. germ. de sus muolt(e)ra, mulhtra < lat. mulotra = găleată întrebuințată la muls < mūlgere = a mulge) [et. WDW] Vezi definitia »

TRICOMONÓZĂ s.f. v. tricomonază. Vezi definitia »

SUBCLÁSĂ s. f. (biol.) categorie sistematică imediat inferioară clasei. (după fr. sous-classe) Vezi definitia »