VÉRGURĂ, vergure, s. f. (Înv.) Fecioară. – Lat. *virgula (= virgo, -inis). Vezi definitia »

CATAZÓNĂ s.f. Zona cea mai adâncă (peste 12 km) de metamorfism în scoarța Pământului. [< fr. catazone]. Vezi definitia »

căílă s. m. – Nume de bou: care are coarnele răsucite. – Var. căilat. Mag. kajla „răsucit” (DAR; Drăganu, Dacor., V, 338). În Trans. Vezi definitia »

MICROZÓNĂ s. f. 1. regiune din masa solului arabil, care conține particule cu funcții biochimice identice. 2. cartier de proporții reduse al unui oraș. 3. (în sociologie) zonă de mică întindere. (< fr. microzone) Vezi definitia »

DIATRÍBĂ s. f. 1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. disertație critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet. (< fr. diatribe, lat. diatriba) Vezi definitia »