PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). Vezi definitia »

acianopsíe (-ci-a-nop- / -an-op-) s. f., art. acianopsía, g.-d. acianopsíi, art. acianopsiéi Vezi definitia »

TERMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază cantitatea de căldură absorbită sau dezvoltată în cursul reacțiilor chimice. [Gen. -iei. / cf. fr. thermochimie]. Vezi definitia »

CAȘEXÍE s. f. Stare generală proastă a organismului, comună mai multor boli, care se manifestă prin tulburarea funcțiilor organismului, prin slăbire și anemie extremă, prin scăderea temperaturii corpului etc. – Din fr. cachexie, lat. cachexia. Vezi definitia »

SCLAVÍE s.f. Stare, condiție de sclav; robie; sclavaj. ♦ (Fig.) Stare de dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o clasă socială, un individ. [Gen. -iei. / < sclav + -ie]. Vezi definitia »