cúcă (cúci), s. f. – 1. Vechi chipiu militar turcesc, cu panaș din pene de struț, propriu ofițerilor superiori. – 2. Bonetă de catifea cu pene de struț, pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor Munteniei și Moldovei, cînd îi investea. Tc. (per.) kuka (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1229). Vezi definitia »

BĂCÍȚĂ, băcițe, s. f. Femeie care conduce o stână; soția baciului. – Din baci + suf. -iță. Vezi definitia »

pădișoáră, pădișoáre, s.f. (reg.) policioară (la jug). Vezi definitia »

FÓDRĂ, fodre, s. f. Căptușeală din scânduri aplicată pe pereții care separă încăperile unei nave. – Din it. fodra. Vezi definitia »

MASCÓTĂ s.f. 1. Ființă sau lucru despre care se crede că ar purta noroc. 2. Prăjitură cu cremă de cacao, glasată cu ciocolată. [< fr. mascotte, cf. prov. mascoto – vrajă]. Vezi definitia »