CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc. Vezi definitia »

COPOIÉSC, -IÁSCĂ, copoiești, adj. (Rar) De copoi. – Copoi + suf. -esc. Vezi definitia »

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca] Vezi definitia »

prisc s.m. sg. (reg.; în sintagma) prisc păsăresc = plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu flori purpurii mirositoare și cu tuberculi comestibili; oreșniță. Vezi definitia »

CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc. Vezi definitia »