ȘĂLÚȚ, șăluțe, s. n. Diminutiv al lui șal. Vezi definitia »

chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița. – Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară. Vezi definitia »

LĂIÉȚ, -IÁȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f., adj. (Țigan sau țigancă) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. – Laie + suf. -eț. Vezi definitia »

ștronț, ștronți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. Vezi definitia »

morofléț s.m. (reg.) 1. marțafoi. 2. gură (în expr.) ține-ți moroflețu. 3. (s.n. la pl.) mofturi, fasoane. Vezi definitia »