MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit¹. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură. Vezi definitia »

TRÁGĂ, trăgi, s. f. 1. Unealtă de scos gunoiul sau prășitura de pe arie, formată dintr-o scândură groasă cu două brațe de care se leagă tânjala. 2. Vas făcut din fructul curcubetei, în care se păstrează lichide; recipient care servește pentru a trage din butoi băuturile alcoolice. – V. targă. Vezi definitia »

PÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna]. Vezi definitia »

cioandră, cioandre s. f. discuție; vorbărie. Vezi definitia »

CENTÍLĂ s. f. a suta parte dintr-un ansamblu de date clasate într-o anumită ordine statistică. (< fr. centile) Vezi definitia »