Definita cuvantului bucățică
BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată. ◊ Expr. A face (sau a tăia, a rupe în) bucățele (-bucățele) = a fărâmița, a mărunți. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică = exact, la fel; leit. ♦ Lucru de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi darnic. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) chiar și de strictul necesar.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucățică
a-i fi cald cu dinții în gură expr. (adol.) a căuta motiv de ceartă sau bătaie. Vezi definitia »
rấcă2, rấci, s.f. (reg.) groapă mică; partea inferioară a piciorului găinii. Vezi definitia »
LATICLÁVĂ s.f. Fâșie lată de purpură care împodobea tunica purtată de senatorii romani. [< fr. laticlave, cf. lat. laticlavus]. Vezi definitia »
TOCĂNÍȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță. Vezi definitia »
CONTRAFÍȘĂ s. f. (constr.) bară de lemn sau de metal care transmite solicitările de la elementele orizontale la cele verticale. (< fr. contre-fiche) Vezi definitia »