CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊ Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza. Vezi definitia »

IMÁGINĂ, imagini, s. f. (Rar) v. imagine. Vezi definitia »

îmbălțátă adj. f. (reg.; despre mireasă) cu balțul (vălul) pe cap; înhobotată, îmbrobodită. Vezi definitia »

TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec. Vezi definitia »

stámnă, stámne, s.f. (înv. și reg.) 1. urcior. 2. cană. Vezi definitia »