TROPOȚÉL adv. Cu pași deși și mărunți; ușurel. – Din tropot + suf. -el. Vezi definitia »

ștémpel, ștémpele, s.n. (reg.) 1. inscripție, emblemă, semn, parafă. 2. instrument de ștampilat; ștampilă sigiliu, pecete. 3. timbru, marcă. 4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure. 5. (înv.; în forma: stempel) unealtă care servește la gravare sau perforare; poanson. 6. vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă; patriță. 7. (în exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul (jilipul) în porțiunile de teren accidental. 8. poarta stăvilarului. Vezi definitia »

OGĂRÉL, ogărei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui ogar. Vezi definitia »

MIOCÉL s. n. hernie musculară. (< fr. myocèle) Vezi definitia »

CIOCĂNÉL, ciocănele, s. n. Diminutiv al lui ciocan¹; spec. ciocan¹ mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș¹. – Ciocan¹ +suf. -el. Vezi definitia »