ÎNĂBUȘITÓR, -OÁRE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor. Vezi definitia »

DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ♦ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător. Vezi definitia »

voltijór, voltijóri, s.m. (înv.) soldat din infanteria ușoară folosit ca tiralior (hărțuitor). Vezi definitia »

PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Cristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor. Vezi definitia »

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »