bălătrúc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea. Vezi definitia »

SAMBÚC s.n. Parte a unei mașini de război medievale, formată dintr-o punte volantă care se lăsa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetății asediate. [< lat. sambuca, fr. sambuque, it. sambuca]. Vezi definitia »

MUȘTIÚC s. n. 1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. (< germ. Mundstück) Vezi definitia »

mamelúc (mamelúci), s. m. – 1. Soldat. – 2. Om prost. – 3. Om de paie. Fr. mamelouk, din arab. mamluk „sclav”. Vezi definitia »

cuc adv. – La înălțime, sus. Mag. kukra (DAR). În Trans. și Mold. Vezi definitia »