Definita cuvantului bucium
BÚCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung, făcut din coajă de tei sau din lemn și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Var.: (reg.) búcin s. n.] – Lat. bucinum.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucium
LÁBIUM s. n. Buza inferioară a insectelor și a unor miriapode. [Pr.: -bi-um. – Var. lábiu s. n.] – Din fr. labium. Vezi definitia »
CIBÓRIUM s.n. v. ciboriu. Vezi definitia »
ILLIÚM s. n. Aliaj conținând nichel, crom, fier, cupru, anticorosiv, rezistent la temperaturi înalte, folosit în construirea aparatelor chimice. – Din fr. illium. Vezi definitia »
PÚLPITUM s. n. Parte a teatrului roman în care actorii își desfășurau jocul. – Din lat. pulpitum. Vezi definitia »
cum se scrie corect fica sau fiica Vezi definitia »