Definita cuvantului bucium
BÚCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung, făcut din coajă de tei sau din lemn și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Var.: (reg.) búcin s. n.] – Lat. bucinum.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucium
AD LÍBITUM loc. adv. după voie, după plac, oricum. (< lat. ad libitum) Vezi definitia »
IN AETÉRNUM loc. adv. pentru eternitate, pentru totdeauna. (< lat. in aeternum) Vezi definitia »
BÚCIUM2, buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță de vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec. Vezi definitia »
OLÚM, olumuri, s.n (Reg.) Adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. – Din tc. olum „vad”. Vezi definitia »
holúm, holúmuri, s.n. (reg.) ridicătură de pământ între două laturi; hat, răzor. Vezi definitia »