Definita cuvantului bucium
BÚCIUM2, buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau tulpină de arbore; (în special) butuc de viță de vie. 2. Butucul roții carului, în care sunt înfipte spițele. – V. arom. bucium, megl. buciun „buștean”.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucium
BITÚM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. și: bítum] – Din fr. bitume. Vezi definitia »
FRIGIDÁRIUM s. n. Sală în termele romane destinată instalației și practicării băilor reci. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat. Vezi definitia »
LÁBRUM s. n. (Anat.) Structură anatomică în formă de buză. ♦ Buză superioară la insecte și la mamifere. – Din lat. labrum. Vezi definitia »
VÁCUUM s. n. 1. (fiz.) vid. 2. ~ -extractor = aparat în obstetrică pentru extragerea fătului pe căile genitale. 3. aparat în care se face concentrarea unei soluții la o presiune inferioară presiunii atmosferice. (< fr., lat. vacuum) Vezi definitia »
ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z