BRĂTESCU, Constantin (1882-1945, n. sat Mineri, jud. Tulcea), geograf român. M. coresp. al Acad. (1919), prof. univ. la Cernăuți și București. A susținut concepția geografiei regionale complexe, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii („Delta Dunării. Geneza și evoluția sa morfologică și cronologică”, „Oscilațiile de nivel ale apelor și bazinului Mării Negre în Cuaternar”). Vezi definitia »

BIBESCU, familie de boieri din Țara Românească. Mai importanți: 1. Dimitrie B. (1750-1831), mate vornic și apoi mare logofăt. Important rol politic în timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica (1822-1828). 2. Gheorghe B. (1802-1873, n. Craiova), domn al Țării Românești (1842-1848), ales de Extraordinara Obștească Adunare. Fiul lui B. (1). A abdicat la 13/25 iun. 1848 de teama Revoluției. 3. George Valentin B. (1890-1941, n. București), pilot român. Promotor al aviației sportive și al automobilismului din România. A înființat Clubul Aviatic Român (1909) și Liga Națională Aeriană (1912). Primul român aviator pilot (1910). Președinte al Federației Aeronautice Internaționale (1930). A întemeiat Automobil Club Român, a organizat și participat la primele concursuri automobilistice în România. 4. Marta B. (1890-1973, n. București), scriitoare franceză de origine română. Soția lui B. (3). Romane evocînd mediul saloanelor franceze („Papagalul verde”, „La bal cu Marcel Proust”) și poezia peisajului românesc („Izvor, țara sălbaticilor”), memorialistică („Jurnal”). Vezi definitia »

CALOENESCU, Adina (n. 1934, Buzău), pictor și gravor român. Stabilită în Germania. Lucrări îmbinînd constructivismul cu cercetarea matematică, ajungînd, după 1980, la arta informală („Limita pămîntului”, ciclul „Grafii spațiale”). Vezi definitia »

ALEXANDRESCU, Grigore (1810-1885, n. Tîrgoviște), poet român. Membru al Societății Filarmonice. Unionist. Sensibil, reflesiv, dar în același timp, lucid și ironic, este influențat în poezia sa de spiritul secolului luminilor și de cel revoluționar pașoptist. Meditații și elegii romantice și preromantice, animate de elanuri umanitare și patriotice („Anul 1840”, „Umbra lui Mircea. la Cozia”, „Răsăritul lunii. La Tismana”). Lirică erotică („Eliza”), de interogație și atmosferă meditativă. A ilustrat decisiv specii literare ca fabule („Toporul și pădurea”, „Dreptatea leului”, „Boul și vițelul”) și epistola („Epistolă către Voltaire”, „Satiră. Duhul meu”), anticipînd satira eminesciană prin gravitate și ironie. Proză („Memorial de călătorie”), culegere de folclor oltenesc, traduceri și imitații după Florian, Tasso, Voltaire. Vezi definitia »

a sta ca boier Bibescu expr. a lenevi, a trândăvi. Vezi definitia »