MECÉT, meceturi, s. n. (Înv. și reg.) Casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică. ♦ Cimitir turcesc. – Din bg., rus. mecet. Cf. tc. mesçit. Vezi definitia »

OCTOLÉT s. n. (muz.) Vezi definitia »

LAZARÉT s.n. (Rar) Loc izolat pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boală contagioasă; loc de carantină. [Pl. -te. / cf. fr. lazaret, it. lazzaretto]. Vezi definitia »

PARCHÉT s.n. I. 1. Piesă de lemn în general de esență tare, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală făcută din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare. II. (În trecut) Magistratură specială care făcea cercetări în materie penală. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul în care funcționa această instituție. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet]. Vezi definitia »

AUTOPORTRÉT s.n. Portret al unui artist făcut de el însuși. [Pron. a-u-, pl. -te. / cf. fr. autoportrait]. Vezi definitia »