Definita cuvantului capucin
CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu capucin
MARSUÍN, marsuini, s. m., s. n. 1. S. m. Specie de mamifer cetaceu, asemănător cu delfinul, cu spatele negru, părțile laterale gri și abdomenul alb (Phocaena phocaena). 2. S. n. (Mar.) Împletitură din parâmă, fixată la prora și la pupa remorcherelor, folosită ca apărătoare. – Din fr. marsouin. Vezi definitia »
MONOVOLTÍN, -Ă adj. (despre insecte, viermi de mătase) care prezintă o singură generație anuală; univoltin. (< fr. monovoltin) Vezi definitia »
pitchpín (= pitchpine) s. m. (pl. pitchpini) Vezi definitia »
BIZANTÍN, -Ă adj. 1. propriu Bizanțului sau Imperiului Bizantin. ♦ artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și printr-o varietate de culori în ornamentație. 2. (fig.) intrigant; perfid, corupt. (< fr. byzantin, lat. bysantinus) Vezi definitia »
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline. Vezi definitia »