Definita cuvantului carabinier
CARABINIER (‹ fr.) s. m. 1. Soldat înarmat cu o carabină. ♦ (În Franța) Denumire dată soldaților din cavaleria grea (sec. 17-19) înarmați cu carabine, precum și soldaților de elită din infanterie (1788-1792). 2. Denumire dată astăzi vameșilor în Spania (carabineros), iar în Italia și alte state jandarmeriei (carabinieri).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carabinier
FINGER FÍNGĂR/ s. n. rampă mobilă cu care se leagă burduful de avion în aeroport. (< engl. finger) Vezi definitia »
ABAGÉR, abageri, s. m. (Reg.) Abagiu. – Din abagiu + suf. -er. Vezi definitia »
COLIÉR s.n. 1. Șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc., care se poartă la gât. 2. Bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (Fig.) Brâu, cerc. [Pron. -li-er. / < fr. collier]. Vezi definitia »
ELECTROMENAJÉR, -Ă, electromenajeri, -e, adj. (Despre aparate) Care este folosit în gospodărie și este acționat electric; electrocasnic. – Din fr. électroménager. Vezi definitia »
TROCANTÉR, trocantere, s. n. 1. Parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei. 2. Al doilea segment de la picioarele insectelor. [Var.: trohantér s. n.] – Din fr. trochanter. Vezi definitia »