ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira. Vezi definitia »

FULGUÍRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui. Vezi definitia »

AUTOFLAGELÁRE s. f. acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. ◊ obținerea excitației (satisfacției) sexuale prin biciuirea propriului corp. (< autoflagela) Vezi definitia »

PILDUÍRE, pilduiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei; povestire cu tâlc. ♦ Pedeapsă (aspră). – V. pildui. Vezi definitia »

HOBANÁRE s.f. 1. Acțiunea de a susține prin hobane. 2. Totalitatea hobanelor unui avion. [După fr. haubanage]. Vezi definitia »