Definita cuvantului caracaș
CARACAȘ, Constantin (1773-1828, n. Viena), medic, tipograf și editor român. A contribuit la organizarea științifică a medicinii românești și a introdus vaccinarea antivariolică în Țara Românească. Unul dintre fondatorii spitalului „Filantropia” din București. A înființat la București prima tipografie laică din Țara Românească (1817), unde a apărut „Proclamația de la Padeș” a lui Tudor Vladimirescu (mart. 1821).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu caracaș
ciorgolóș, ciorgoloáșe, s.n. (reg.) bulz de mămăligă cu brânză, cocoloș, gogoloș. Vezi definitia »
priponáș s.n. (reg.) pripon mic. Vezi definitia »
țăcăráș s.m. sg. (reg.) căpiță de fân. Vezi definitia »
codóș (codóși), s. m. 1. Proxenet, codoș. – 2. Bărbat încornorat. – Mr. cudoș. Tc. kodoș „bărbat încornorat” (Șeineanu, II, 140; Meyer 193), cf. alb., bg. kodoš. – Der. codoașe, s. f. (codoașă); codoașcă, s. f. (codoașă; vrăjitoare bătrînă); codoșlîc, s. n. (proxenetism), din tc. kodoșlik; codoși, vb. (a face pe codoșul). Vezi definitia »
GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »