Definita cuvantului caragea
CARAGEA, familie de boieri de origine greacă, stabilită în Țara Românească în sec. 17. Mai importanți: 1. Nicolae C., mare dragoman al Porții Otomane (1769-1774), domn al Țării Românești (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Porții Otomane, domn al Țării Românești (1812-1818); a dus o politică fiscală excesivă și a reglementat renta feudală în defavoarea țărănimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). În timpul domniei sale a bîntuit o epidemie de ciumă („ciuma lui Caragea”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu caragea
tapangeá, tapangéle, s.f. (reg.) 1. lovitură dată cu palma; calcavură. 2. (la pl.) bătaie. 3. pistol. Vezi definitia »
drepneá (drepnéle), s. f. – Varietate de rîndunică (Cypselus apus). Origine incertă. Este fără îndoială legat de gr. δρεπάνις, poate prin intermediul unui lat. *drepanella (Candrea, Rom., XXXI, 308; Pușcariu 549; Diculescu, Elementele, 434; Candrea; Rosetti, I, 166); însă cuvîntul, comunicat de S. Fl. Marian de la București pare suspect și ar putea fi foarte bine o interpretare neologică a gr. Vezi definitia »
VARZEÁ s. f. câmpie aluvială, inundabilă, de-a lungul Amazonului. (< port. varzea) Vezi definitia »
nisfeá, nisf(i)éle, s.f. (înv.) 1. monedă turcească de aur sau de argint cu circulație în Țările Române. 2. (reg.) numele monedei de 50 de bani de pe la începutul sec. al XX-lea. Vezi definitia »
MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »