PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. Vezi definitia »

COORDONÁTĂ s.f. 1. (Mat.) Fiecare dintre numerele care precizează poziția unui punct față de un sistem de referință dat. ♦ (Fig.) Direcție; cadru. 2. (La pl.) Sistem de linii imaginare prin care se determină poziția unui punct de pe glob. 3. Sistem de determinare a poziției aștrilor prin raportare la diferite sisteme de referință. [Var. coordinată s.f. / cf. fr. coordonnée, it. coordinata]. Vezi definitia »

BATÓZĂ s. f. mașină agricolă pentru desfacerea boabelor din spice, păstăi, porumbi etc. (< fr. batteuse) Vezi definitia »

pendulă, pendule s. f. 1. limbă. 2. penis. Vezi definitia »

solzeálă s.f. (reg.) strat de paie așezate în formă de solzi, așezate ca acoperiș la casele țărănești. Vezi definitia »