Definita cuvantului caravaggio
CARAVAGGIO (Michelangelo Merisi, zis ~) (C. 1573-1610, n. Caravaggio), pictor italian. Inspirându-se din realitate, a reacționat împotriva academismului, introducând în operele sale, cu tematică religioasă sau mitologică, figuri de oameni din popor. A folosit o tehnică de clarobscur bazată pe contraste violente de lumină și umbră („Moartea Fecioarei”, „Bachus adolescent”, „Jucătorii de cărți”). Concepția sa artistică, numită „caravagism”, a influențat puternic pictura europeană de la începutul sec. 17.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu caravaggio
STUDIÓ s.n. 1. Cameră de studiu sau de lucru a unui artist, a unui fotograf etc. ♦ Pat, divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea lenjeriei și cu etajere pentru cărți. 2. Cameră, încăpere amenajată special în vederea reproducerii și transmiterii cât mai perfecte a programelor de radio și televiziune. ♦ Studio cinematografic = ansamblu de clădiri, instalații și amenajări speciate care deservesc procesul de turnare a filmelor. [Pron. -di-o. / < fr., engl. studio]. Vezi definitia »
PAREMIO- elem. „proverb”. (< fr. parémio-, cf. gr. paroimia) Vezi definitia »
BENTIVOGLIO [bentivoλo], familie patriciană din Bologna. A controlat signoria acestui oraș în sec- 15-16. Mai important: Guido B. (1579-1644), cardinal, șef al Inchiziției. A contribuit la condamnarea lui Galileo Galilei. Vezi definitia »
SCOLIO-, -SCOLIÓZĂ elem. „încovoiere, curbare”. (< fr. scolio-, -skoliose, cf. gr. skolios) Vezi definitia »
TRÍO, triouri, s. n. 1. Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanți sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziție. ♦ Partea de la mijloc, mai melodioasă și mai liniștită, a unor compoziții muzicale. 2. (Fam.) Grup de trei persoane (care se află mereu împreună). – Din it., fr. trio. Vezi definitia »