butáș, (-și), s.m. – Lăstar, altoi. Mag. bujtas (Cihac, II, 406), probabil moștenit din cuman butak „ramură”, cf. Bogrea, Dacor., I, 274. – Der. butăși, vb. (a înmulți o plantă prin butași). Vezi definitia »

GAZETĂRÁȘ, gazetărași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui gazetar; gazetar neînsemnat, fără experiență, fără valoare. – Gazetar + suf. -aș. Vezi definitia »

potecáș, potecáși, adj., s.m. 1. (adj.; despre cai) care poate să urce potecile grele de munte, apt de urcat. 2. (s.m.; înv.) locuitor din statele grănicerești, care supraveghează potecile, regiunile de graniță aflate între două puncte străjuite de ostași; grănicer, plăieș. Vezi definitia »

sâmbătáș, sâmbătáși, s.m. (reg.) adept al unei secte religioase care nu lucrează sâmbăta; sâmbătar. Vezi definitia »

MUGURÁȘ, mugurași, s. m. Diminutiv al lui mugur (1); mugurel. – Mugur + suf. -aș. Vezi definitia »