CONCÉPE vb. III. I. tr. 1. A imagina, a proiecta, a crea. 2. A-și face o idee (cu privire la ceva); a pricepe, a înțelege. 3. A formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (Despre femei) A rămâne însărcinată; a zămisli. [P.i. concép. / < lat. concipere, conceptum, cf. it. concepire]. Vezi definitia »

tréișpe (= treisprezece) num. card. Vezi definitia »

pricépe (pricép, pút), vb. – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare). Vezi definitia »

la o paișpe (că vine șaișpe)! expr. faceți loc!; la o parte! Vezi definitia »

PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. Vezi definitia »