paftá (paftále), s. f. – Încuietoare ornamentală, cataramă, broșă. – Mr., megl. paftă. Tc. pafta (Șeineanu, II, 280), din per. bafta, cf. bg., sb. pafta. Vezi definitia »

jacheta de iarna Vezi definitia »

TAPOTÁ vb. tr. a bate ușor, rapid și ritmic țesuturile cu palma, ca tratament prin masaj. (< fr. tapoter) Vezi definitia »

FAȚETÁ vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter]. Vezi definitia »

CONTINGENTÁ vb. tr. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului. ◊ a limita. (< fr. contingenter) Vezi definitia »