AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer¹; aerovehicul. [Pr.: a-e-] – Din aero- + navă (după fr. aéronef). Vezi definitia »

ȘOSÉTĂ s. f. ciorap scurt care ajunge până deasupra gleznei. (< fr. chaussette) Vezi definitia »

TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură. Vezi definitia »

păstáică, păstăici, s.f. (reg.) 1. păstaie de fasole. 2. roșcovă. Vezi definitia »

ȚÍBĂ interj. (Reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii. – Cf. ucr. ciba. Vezi definitia »