Explorator portughez din perioada Marilor descoperiri care a descoperit calea maritima intre Europa si India Vezi definitia »

LÍCTOR s. m. (la romani) însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii, ca semne ale puterii. (< lat. lictor) Vezi definitia »

PRORÉCTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector]. Vezi definitia »

VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator]. Vezi definitia »

năpustitór, năpustitoáre, s.m. și f. (înv. și reg.) 1. persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2. slobozitor (la războiul de țesut). 3. grăunțar (la roata morii). Vezi definitia »