ALÁC s. n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor. Vezi definitia »

POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec. Vezi definitia »

PARADIZIÁC, -Ă adj. Ca în paradis; minunat, încântător. [Pron. -zi-ac. / cf. fr. paradisiaque, it. paradisiaco]. Vezi definitia »

bric-à-brác (fr.) / bricabrác s. n. Vezi definitia »

ștrac, ștrácuri, s.n. (reg.) cârlig de care se agață pieile la tăbăcărie. Vezi definitia »