Definita cuvantului buimăceală
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Din buimăci + suf. -eală.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu buimăceală
MINICOMBÍNĂ s. f. combină muzicală de dimensiuni reduse. (< mini1- + combină) Vezi definitia »
LOCÚSTĂ s. f. v. lăcustă. Vezi definitia »
ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar). Vezi definitia »
PÍCTORIȚĂ s. f. femeie pictor. (< pictor + -iță) Vezi definitia »
strájniță, strájnițe, s.f. (înv.) turn de pază. Vezi definitia »