acoleá, adj. – Acolo. – Var. acóle, acolé. < Lat. *eccum illāc (Philippide, Principii, 93; Pascu, I, 105); cf. gal. aculá, acolá, astur. acullú, port. acolá. DAR propune, fără convingere, *eccum illῑc. S-a contaminat cu acolo, dînd naștere la numeroase var. locale; diferă de acolo, prin nuanța exprimată de apropiere mai mare. Vezi definitia »

ȘUȘANEÁ¹, șușanele, s. f. (Înv.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din tc. șișane, șeș-hane. Vezi definitia »

năstrécea s.m. (reg.) nume dat diavolului. Vezi definitia »

șóldea s.m. art. (reg.; deprec.) șchiopârlan (v.). Vezi definitia »

BERNEA, Horia (1938-2000, n. București), pictor român. În creația sa de o aspră concentrare expresivă și vigoare cromatică, redă obiecte cu caracter simbolic sau religios, subiecte-nucleu pe care le dezvoltă pe cicluri („Dealul”, „Hrana”, „Prapuri”). Vezi definitia »