ștafétă (-te), s. f. – 1. Trimis, mesager. – 2. Mesaj, scrisoare. – 3. (Fam.) Bîrfitor, clevetitor. – Var. stafetă. It. staffetta, parțial prin intermediul germ. Stafette, pol. sztafeta (Tiktin; Iordan, Dift., 100; cf. Roesler 576). – Der. ștafetar, s. m. (rar, mesager). Vezi definitia »

veveriță, veverițe s. f. prostituată. Vezi definitia »

FURNITÚRĂ s. f. (pl.) 1. marfă, obiecte furnizate. ◊ obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.). (< fr. fourniture) Vezi definitia »

MEGALOCITÓZĂ s. f. anemie pernicioasă provocată de megalocitele din sânge. (< fr. mégalocytose) Vezi definitia »

stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș. Vezi definitia »