Definita cuvantului carillon
CARILLON (cuv. fr.) [carión] subst. Instrument muzical de origine flamandă (sec. 15), constituit dintr-un ansamblu de clopote. Instalat în turnuri, este prevăzut uneori cu o claviatură.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carillon
PAIÓN s. n. 1. împletitură de paie pentru sticle. 2. unealtă la descărcatul vapoarelor. (< fr. paillon) Vezi definitia »
PANTEÓN s.n. 1. Templu închinat tuturor zeilor la greci și la romani; (p. ext.) totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. Monument consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești; (p. ext.) totalitatea oamenilor iluștri ai unui popor, ai unei țări. [Pron. -te-on, pl. -nuri. / < fr. panthéon, lat., gr. pantheon < pas – tot, theos – zeu]. Vezi definitia »
CLOȘETÓN s. n. clopotniță mică. (< fr. clocheton) Vezi definitia »
BRUIÓN, bruioane, s. n. (Franțuzism) Ciornă. – Fr. brouillon. Vezi definitia »
bidon, bidoane s. n. 1. (peior.) sân de femeie. 2. infracțiune constând în transferarea banilor câștigați ilicit dintr-un cont în altul pentru a li se pierde urma. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z