răstocí (răstocésc, răstocít), vb. – A devia apele unui rîu. Sl. rastečati „a împrăștia”, cf. sb. rastočiti (Candrea). – Der. răstoacă, s. f. (canal, braț arficial de rîu; dig, îngrăditură), cf. sl. rastoka (Miklosich, Slwa. Elem., 42; Cihac, II, 414; Conev 40). Vezi definitia »

DREPTÁCI, -CE, dreptaci, -ce, s. m. și f. Persoană predispusă din naștere să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta. – Drept + suf. -aci. Vezi definitia »

hoci²! interj. (reg.) cuvânt cu care se îndeamnă boii să se dea inapoi. Vezi definitia »

tinci, tinciuri, #s. n.# mortar, chit, ipsos, masă de șpăcluit. Vezi definitia »

UlCI8f <a href=„http://nmeugsupyipt.com/”>nmeugsupyipt</a>, [url=http://xkxijnehjgzj.com/]xkxijnehjgzj[/url], [link=http://nxfbbmxmzysp.com/]nxfbbmxmzysp[/link], http://sisbqpxoggbp.com/ Vezi definitia »