OCÁ, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă. – Var.: (înv. și reg.) ócă s. f.] – Din tc. okka. Vezi definitia »

ATÂTÍCA adj. invar. (Adesea substantivat) Foarte mic, o nimica toată. ♦ Câtuși de puțin. N-am găsit la omul ăsta măcar atâtica rău (CARAGIALE). – Din atât¹ + suf. -ica. Vezi definitia »

REPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < fr. repiquer]. Vezi definitia »

ADJUDECÁ vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. (< lat. adiudicare după fr. adjuger) Vezi definitia »

ECHIVOCÁ vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi în doi peri. (< fr. équivoquer) Vezi definitia »