terfeleágă s.f. (reg.) noroi subțire. Vezi definitia »

furnică, furnici s. f. (tox.) mic traficant de droguri. Vezi definitia »

țeástă (-éste), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic). Vezi definitia »

CONTONDÉNȚĂ s. f. caracter contondent. (< contondent + -ență) Vezi definitia »

ANATOXÍNĂ s.f. Toxină microbiană atenuată, capabilă să confere imunitate. [< fr. anatoxine]. Vezi definitia »