piețar, piețari s. m. 1. (intl.) hoț 2. (peior.) conducător auto care lucrează ilegal ca taximetrist 3. comerciant cu amănuntul care-și desface marfa într-o piață agroalimentară Vezi definitia »

LORÁR s.m. (Ant.) Persoană însărcinată cu biciuirea sclavilor condamnați. [< lat. lorarius < lorum – curea]. Vezi definitia »

CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar. Vezi definitia »

ANCILÁR, -Ă adj. referitor la servitori; de slugă. (< fr. ancilaire) Vezi definitia »

INCENDIÁR, -Ă adj. 1. Care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ♦ (Fig.) Ațâțător, care agită spiritele. 2. (Fig.) Roșu; împurpurat. [Pron. -di-ar. / cf. fr. incendiaire]. Vezi definitia »