PREJUDÍCIU s.n. Pagubă, rău, daună; (p. ext.) știrbire a onoarei, a prestigiului. [Pron. -ciu, var. prejudițiu s.n. / < lat. praeiudicium, cf. fr. préjudice]. Vezi definitia »

TÚLIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din fr. thulium. Vezi definitia »

GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci. Vezi definitia »

LITÍGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr. litige, lat. litigium) Vezi definitia »

EXECUTÓRIU, -IE adj. Care trebuie executat. ◊ Formulă executorie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu executoriu = act învestit cu formulă executorie. [Pron. eg-ze-...-riu. / cf. fr. exécutoire, lat. executorius]. Vezi definitia »