sancéu, sancéie, s.n. (reg.) 1. sanie (cu care se transportă poveri); sanie cu tălpile scurte folosite ca suport, în urma alteia mai mari, la transportul lemnelor lungi. 2. (în forma: sanciu) sanie mare (fără șine pe tălpi). 3. ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea buștenilor. Vezi definitia »

CEFEU (Cepheus), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Casiopeea, Dragonul și Lebăda. Conține o stea de mărime variabilă (între 3,6 și 4,2) care a fost descoperită în 1784; este tipul clasei cefeide. Numele popular: Coasa. Vezi definitia »

MINERÉU s.n. Aglomerare de minerale în compoziția cărora se găsesc anumite elemente (metale, metaloizi) în cantități suficiente pentru a putea fi exploatate rentabil. [Pron. -reu. / < fr. minerai]. Vezi definitia »

PULTACÉU, -ÉE adj. care are consistența unei paste fierte; păstos. ♦ anghină pultacee = anghină în care amigdalele sunt acoperite cu un exsudat alb. (< fr. pultacé) Vezi definitia »

BEU, beuri s.n. (Arg) Pumn încasat la secția de poliție. Vezi definitia »